Itinerarii plastice
Așadar, ALB/NEGRU
Văzute spontan, adică fără nicio informație prealabilă, așa cum de fapt se și întâmplă, lucrările care alcătuiesc expoziția ALB/NEGRU par abia scoase din atelierul unor artiști contemporani cu o educație extrem de solidă și de riguroasă, ceea ce ar putea crea unele suspiciuni în contextul învățământului artistic actual. Dar dincolo de posibilele întrebări și de legitimele nedumeriri, pictura și grafica lui Gyorgy Mihail și proiectele de scenografie și panourile imateriale semnate de Hristofenia Cazacu exact asta sunt: modele exemplare de artă contemporană, adică spații de cercetare tehnică și expresivă, jocuri și experimente de limbaj, abordări dinamice ale gramaticii plastice și punere în pagină a unor viziuni care acreditează perspective de comunicare neconvențioanale. Noutatea acestor lucrări și caracterul lor riguros și liber în același timp nu sunt însă forme ostentative ale afirmării de sine, nici încercări de a nega memoria sau de a provoca insurgențe cu răspundere limitată, ci concluzii firești la capătul unui proces complex de educație și înlăuntrul unei conștiințe artistice exemplare. Ambii artiști sunt formați în mediul academic și în climatul artistic al Academiei de Arte din Sankt Petersburg, fostul Leningrad, unde exigențele pedagogice și diversitatea manifestărilor creatoare, de la eroismele retorice ale realismului socialist și până la avangardele mai mult sau mai puțin prohibite erau simultane și irepresibile, chiar dacă nu toate încurajate oficial.
Natura analitică și temperamentul de cercetător lucid și rațional l-au determinat pe Gyorgy Mihail să privească și să investigheze dual realitatea în sine și reprezentarea ei plastică: în pictură, acolo unde privirea este orientată mai mult spre exterior, spre Universul mare, este geometric și minimalist, acoperind întreaga plajă dintre constructivism și suprematismul post Malevici, iar în grafică, în desen, unde privirea este orientată spre interior, spre Universul infra, viziunea lui este organică și detaliată până la revelația particulei ultime și la descompunerea cuantică. Faptul că lucrările lui negre, monocrome sau, mai degrabă, monovalorice, au fost prezentate, în 1969, într-o expoziție comună cu Paul Neagu, un alt cercetăror, un alt temperament analitic și o altă conștiință sedusă de geometrie, spune el însuși multe depre tipologia artistică pe care o ilustrează Gyorgy Mihail.
La polul celălalt, complementar, se așează creația și viziunea Hristofeniei Cazacu. Ea lucrează în mod fundamental cu spațiul și, implicit, cu materialitățile și cu tactilitățile care îl definesc și îl fac perceptibil. Dar dincolo de reprezentările scenografice directe, în care este determinată de necesitățile și de imperativele scenei, de epifaniile textului dramatic, atunci când creează în sine, când intră într-un dialog direct și nedeterminat din exterior cu spațiul, viziunile sale sunt paradiziace, acromatismul ei se rezumă la alb, iar totul, de la materiale la structura detaliilor și până la compoziția mare, în ansamblul ei, este un amplu proces de dematerializare, de cercetare a transparențelor și de căutare a luminii intrinseci. Câte un accent sau o pată de negru nu perturbă și nici nu concurează spațiul luminos, inclusiv pe acela reverberat de oglinzi, ci au funcția practică și expresivă de a augmenta prin contrast, de a conferi un plus de strălucire și de transparență tocmai prin marcarea complementarității.
Iar în această ecuație perfectă, în această construcție axiomatică, dacă geometria și spiritul analitic din creația lui Gyorgy Mihail reprezintă NEGRUL, lumea diafană, baroco-paradiziacă, aceea care convertește aproape mistic senzualitatea în transparență, a Hristofeniei Cazacu, reprezintă absolutul luminii hipostaziată în ALB. Așadar, ALB/NEGRU!
Pavel Șușară